Iisus Hristos a zis: "Eu sunt Învierea şi Viaţa; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi. Şi oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri în veac."
Dreptmăritori Creştini şi Creştine, Preacuvios Cin Monahal, Prea Cucernici Părinţi, slujitori ai Sfintelor Altare,
Mare bucurie ne cuprinde inima și sufletul când sărbătorim cu dragoste și adâncă simțire, ziua Învierii Domnului nostru Iisus Hristos!
Bucuria ne cuprinde și atunci când citim în tainele naturii, dar și din înțelepciunea binecuvântată de Dumnezeu, că: "În lume`s multe mari minuni, minuni mai mari ca omul nu`s", iar cu iscusit condei și inspirație fericită, ne-au rămas peste veacuri gândirea și scriitura curată ca lacrima și roua dimineții: Ce capodoperă e omul! Ce nobil în rațiune! Ce infinit în facultăți Cât de expresiv și admirabil În formă și mișcare! Cât de asemănător Unui înger în acțiune! Cât de asemenea Unui zeu în concepte! Frumusețea lumii! Modelul desăvârșit al ființelor!"
Brodând pe tema valorii omului, aflăm că: "Omul este măsura tuturor lucrurilor" și un "mic univers", ca să ne aducem aminte de ceea ce gândeau cei din antichitate, deci înainte de Hristos.
După Învierea lui Iisus Hristos, Lumina lumii, vedem că: "Nimic nu e mai presus de om !... Dimpotrivă, omul e mai presus de orice, mai presus chiar de întregul Univers". Astfel, ne limpezim mintea pentru a înțelege mai bine Scripturile Sfinte, din care Dumnezeu Însuși ne grăiește nouă: " Cu iubire veșnică te-am iubit și de aceea Miam întins spre Tine bunăvoința Mea", fiind cuvintele cele mai adânci în conținut din bogăția Scripturii Vechiului Testament și fără seamăn în orice scriitură a lumii.
După cum am văzut, fiecare dintre noi, ne naştem atunci când hotărăşte Dumnezeu. Neamul în care ne naştem şi ţara, ca loc de vieţuire, nu le alegem noi şi nici nu suntem încrezători că am fi putut mai bine hotărî şi alege ca Ziditorul nostru, Dumnezeu.
M-am bucurat din tot sufletul că mam născut în România, ţara de vis pe care Eminescu a cântat-o aşa de frumos şi emoţionant în poezia sa: Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie! Această grădină a lui Dumnezeu, locul Lui de preumblare ni l-a dat nouă, copiilor Lui, născuţi din iubirea Lui cea veşnică.
Conform hotărârii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, anul 2012 este închinat Sfintei Taine a Maslului, taină prin care harul Duhului Sfânt lucrează în vederea redobândirii de către creştini a sănătăţii sufleteşti şi trupeşti. Prin urmare, începând cu acest număr, vom încerca să vorbim despre importanţa şi necesitatea Tainei Sfântului Maslu, pornind de la adevărul cuprins în Sfânta Scriptură şi în Sfânta Tradiţie.
Dacă este cineva dintre voi bolnav, să cheme preoţii şi să se roage ...
In memoriam preacuviosului Părinte Petroniu Tănase - Stareţul Schitului Românesc Prodromu, din Sfântul Munte Athos, Grecia - Duhovnicul misionar, propovăduitorul apologet şi mărturisitorul autentic...
Împlinirea unui an de la naşterea în viaţa cea cerească şi veşnică
Unul dintre părinţii noştri duhovniceşti de mare anvergură a fost Părintele Arhimandrit Petroniu Tănase, care s-a născut în anul 1916 în comuna Fărcaşa, Judeţul Neamţ, şi a trecut la cele veşnice la 23.02.2011
Sâmbăta, ziua morţilor - Duminica, Ziua Învierii şi a vieţii fără de sfârşit
Vechiul Testament nu traieste sub lumina Invierii. Pentru el, invierea e doar o speranta nelamurita (Iez. XXXVII), nu e un fapt implinit in Hristos ca un temei sigur al invierii tuturor. De aceea el traieste in cadrul creatiei cu o viata supusa mortii, sau descompunerii tuturor trupurilor individuale. Moartea e sfarsitul fiecarui trup omenesc si a tuturor formelor ce apar in lume nu cunoaste decat ziua Sambetei, care reprezinta sfarsitul oricarei forme individuale materiale a creatiei. E drept ca moartea, sau descompunerea trupurilor a intrat in creatiune prin pacat. Ea n-ar fi intrat insa in lume daca lumea n-ar fi fost facuta capabila sa primeasca si ea moartea. Dar aceasta ar fi insemnat ca Dumnezeu sa lucreze continuu in lume, pentru a tinea formele ei materiale individuale coplesite de Duhul Lui, deplin spiritualizate. Dar Dumnezeu n-a voit ca lumea sa fie ferita de moarte printr-un act de atotputernicie a Lui. A voit ca ea sa se ridice la starea de nestricaciune si printr-un efort al fiintelor rationale din cadrul ei.
Ziua de luni este închinată sfinţilor îngeri. Conform Catehismului ortodox, Dumnezeu a făcut pe îngeri din nimic (Sf. Ioan Damaschin, Dogmatica, 2, 3, Migne, P. G., XCIV, col. 865). I-a fost de ajuns să voiască, pentru a-i aduce la lumina (Sf. Ioan Gură de Aur, Despre învierea morţilor, 7, Migne, P. G., L, col. 429).
El i-a făcut din bunătatea Sa. Îngerii sunt duhuri, adică fiinţe spirituale fără trup, înzestrate cu minte, voinţă şi putere, cum spune Sf. Scriptura: "Cel ce face pe îngerii Săi duhuri şi pe slujitorii Săi pară de foc" (Ps. 103, 4) şi cum adevereşte Sf. Tradiţie. Îngerii sunt nemateriali, fiindcă sunt netrupeşti. De aceea, deşi îngerii pot vorbi între ei, n-au nevoie nici de limbă, nici de urechi, ci îşi arată gândurile şi hotărârile fără cuvânt material. Spre deosebire de noi, oamenii, îngerii sunt fiinţe spirituale personale, netrupeşti şi nemateriale.
Ziua de marţi închinată Sfântului Ioan Botezătorul
Moto: "Pomenirea dreptului este cu laude; iar ţie destul îţi este mărturia Domnului, Înaintemergătorule; că te-ai arătat cu adevărat şi decât proorocii mai cinstit, că şi a boteza în repejuni pe Cel propovăduit te-ai învrednicit. Drept aceea, pentru adevăr nevoindu-te, bucurându-te, ai binevestit şi celor din iad pe Dumnezeu Cel ce S-a arătat în trup, pe Cel ce a ridicat păcatul lumii şi ne-a dăruit nouă mare milă." (Troparul sfântului Ioan Botezătorul)
Ziua de marţi este închinată sfântului mare prooroc Ioan Botezătorul. Pentru a înţelege cât de important este el în viaţa noastră şi, deci, a vedea cât de necesar este să ne rugăm lui, în cele ce urmează o să facem o scurtă prezentare a vieţii sale.
Zilele de post, rânduite de Biserică, au o semnificaţie aparte şi au fost stabilite în amintirea unui anumit eveniment important din istoria mântuirii omului.
Astfel, miercurea şi vinerea din fiecare săptămână au fost stabilite ca zile de post, în amintirea patimilor Domnului. Miercurea a fost trădat Mântuitorul de către unul dintre cei 12 ucenici (Iuda Iscarioteanul), iar vinerea a fost răstignit pe cruce.
Sf. Petru al Alexandriei (+311), prin canonul 15, explica astfel: "Nu ne va învinovăţi cineva pe noi fiindcă ţine miercurea şi vinerea, în care cu drept cuvânt ni s-a poruncit nouă după predanie să ajunăm; de o parte miercurea din cauza sfatului făcut de Iuda pentru vinderea Domnului; iar de altă parte vinerea, pentru că a pătimit El pentru noi".
Ziua de joi este închinată Sfinţilor Apostoli şi Sfântului Nicolae
Despre sfinţii apostoli
Apostolul este trimisul lui Iisus Hristos pentru a propovădui Evanghelia şi adevărul despre Mesia, cel răstignit pentru mântuirea noastră.
Cuvântul apostol provine din cuvântul grec áđďóôďëďň, însemnând acela care este trimis. La origine este un termen militar, însemnând un atac produs de o forţă militară, de obicei formată din câţiva soldaţi, împotriva unui inamic.
În contextul creştin, apostolul se referă la ucenicii care răspândesc Evanghelia lui Iisus Hristos. La început, Dumnezeu a chemat 12 ucenici în obştea Bisericii, dându-le misiunea de a propovădui adevărul. Potrivit Evangheliei, Iuda Iscarioteanul a fost unul dintre primii apostoli, dar odată cu lepădarea sa de credinţă şi moartea lui, a fost înlocuit de Apostolul Matia, Soborul Sfinţilor Apostoli este la 30 iunie. Numele apostolilor sunt enumerate la Matei 10,2, Marcu 3,14, Luca 6,12, Faptele Apostolilor 1;13, 26.
Vinerea este ziua în care Mântuitorul a îndurat patimile
Etimologia cuvântului "vineri": cuvântul pentru ziua de vineri, în cele mai multe limbi romanice este derivat din latină moare Veneris sau "ziua lui Venus (o traducere din greacă Aphrodites Hemera), cum ar fi vendredi în limba franceză, venerdě în italiană, viernes în spaniolă şi Vineri şi în română Pentru creştini, Vinerea este ziua în care Mântuitorul a îndurat patimile: biciuirile, scuipările, lovirile, răstignirea pe Cruce şi moartea pentru păcatele noastre.
Aşadar, în ziua în care Hristos, Împăratul nostru, stă pe Cruce pentru păcatele noastre, noi nu putem să ne îmbuibăm de mâncăruri şi băuturi peste măsură, ci stăm în priveghere şi aşteptare, în post şi rugăciune, ştiind că Jertfa lui Hristos de pe Cruce ne învredniceşte pe fiecare dintre noi de vederea cereştii Sale Împărăţii.
Rânduiala Tainei Sfântului Maslu, aşa cum apare în Molitfelnicele noastre de astăzi, este rodul unei îndelungi evoluţii. A început de la o rugăciune: "la untdelemnul bolnavilor", care se rostea în timpul Dumnezeieştii Liturghii şi a ajuns în decursul sec. al XIII-lea aproximativ la înfăţişarea de astăzi, care este alcătuită din două părţi distincte clar: Utrenia şi Taina propriu-zisă.
Prima parte, Utrenia începe cu "Binecuvântat este Dumnezeul nostru", rugăciunile începătoare şi cuprinde Psalmul 142 ("Doamne, auzi rugăciunea mea..."), ca o prescurtare a celor şase psalmi (ca şi în alte situaţii), Ectenie Mare, Aliluia, Tropare, Psalmul 50, Canonul, cu Catisme la Cântarea a treia şi Condacul la cântarea a şasea, Luminânda, Stihiri la Laude, Sfinte Dumnezeule şi Tropar. Astăzi, partea aceasta nu mai este privită ca Utrenie, ci ca o introducere în rânduiala Sfântului Maslu.
Credinciosul creştin, prin tot ceea ce face, în mod normal, încearcă să păstreze comuniunea cu Hristos şi Sfinţii Săi. Astfel că, pe lângă sărbătorile importante din decursul unui an sau prăznuirea unor sfinţi cu ţinere mai mare, precum şi amintirea unor sfinţi, au fost rânduite ca ţinere zilnică, anumite evenimente sau anumiţi sfinţi în cursul săptămânii obişnuite.
Această rânduială de cinstire zilnică şi săptămânală actualizează întreaga operă de mântuire a omului, alături de sfinţii care au avut un rol deosebit în viaţa omului. Deci, fiecare zi din săptămână aşază înaintea omului, chiar prin rugăciunea de fiecare zi, o nouă etapă de actualizare şi împrospătare a credinţei mântuitoare.
"Mulţumim Ţie, Stăpâne, Iubitorule de oameni, Binefăcătorul sufletelor noastre...", când trebuie să fie citită de regulă? După împărtăşirea preoţilor sau după împărtăşirea credincioşilor?
Evoluţia locului acestei rugăciuni
Poziţia iniţială, unică şi corectă a rugăciunii euharistice, rostită după Dumnezeiasca Împărtăşanie: "Mulţumim Ţie, Stăpâne, Iubitorule de oameni" a Liturghiei Sfântului Ioan Gură de Aur, "Mulţumim Ţie, Doamne, Dumnezeul nostru..." a Liturghiei Sfântului Vasile cel Mare şi "Mulţumim Ţie, Dumnezeului şi Mântuitorului tuturor..." a Liturghiei Darurilor mai înainte sfinţită este exact după ectenia: "Drepţi, primind..." şi înainte de ecfonisul: "Că Tu eşti sfinţirea noastră..."
În câteva ediţii ale săptămânalului nostru vom prezenta un scurt istoric al zilelor săptămânii şi înşelesul religios, duhovnicesc al acestora. Vom vedea că fiecare zi a săptămânii este închinată unui sfânt sau mai multor sfinţi.
Astfel, Luni este închinată Sfinţilor îngeri; Marţi, Sfântului Ioan Botezatorul; Miercuri, Sfintei Cruci; Joi, Sfinţilor Apostoli şi Sfântului Nicolae; Vineri, Sfintei Cruci; Sâmbăta, Tuturor Sfinţilor; Duminica, Învierii lui Hristos.
Înainte de a prezenta care este rânduiala, vom arăta pe scurt care sunt înţelesul şi importanţa Sfintei Cruci.
Despre Sfânta Cruce, simbolistica şi modul corect de săvârşire a Sfintei Cruci
Ce învaţă Biserica şi Sfânta Scriptură despre Sfânta Cruce?
Cu siguranţă, nimeni nu-şi imaginează Ortodoxia fără Sfânta Cruce a Domnului Dumnezeu şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Ba mai mult decât atât, creştinismul nu s-ar putea identifica pe sine însuşi, fără de Crucea pe care a pătimit Domnul nostru. Însăşi Sfânta Scriptură, prin gura apostolului Pavel strigă: "Cuvântul Crucii, pentru cei ce pier, este nebunie, iar pentru noi, cei ce ne mântuim este puterea lui Dumnezeu" (I Corinteni 1;18). Dintre cei care au urât Crucea, cât şi pe Cel răstignit pe ea, de-a lungul istoriei au fost, sunt şi vor fi.
Prin Taina Sfântului Maslu se împărtăşeşte credinciosului bolnav în chip nevăzut harul tămăduirii sau uşurarea durerii trupeşti, al întăririi sufleteşti şi al iertării de păcate rămase după mărturisire, prin ungerea cu untdelemn sfinţit, însoţită de rugăciunile preoţilor.
Una dintre cauzele principale ale deprimării şi descurajării omului este boala. Şi de multe ori nici boala, nici deprimarea nu pot fi învinse numai cu mijloace omeneşti. Bolnavul credincios e chinuit şi de conştiinţa că boala lui are cauza şi în unele păcate pe care nu le-a putut mărturisi, sau că eventual va muri fără iertarea acestor păcate. Şi cine nu trece în viaţa lui prin boală şi prin aceste deprimări şi îngrijorări, care-i măresc suferinţa trupească dar şi sufleteasca?
Slujba Aghiasmei celei Mari se săvârşeşte la Botezul Domnului nostru Iisus Hristos. După ce preotul a rostit Rugăciunea Amvonului de la Sfânta Liturghie, toţi credincioşii împreună cu clerul vor ieşi la râu sau la un loc unde este pregătită apa. Înaintea preotului, credincioşii vor lua sfeşnice, cădelniţă, steaguri şi icoane, cântând troparul "Glasul Domnului peste ape...".
Ajungând la locul rânduit, se vor citi trei paremii de la Isaia. În toate este vorba despre apă şi despre binecuvântarea apei ca dar minunat lăsat vieţii de către Dumnezeu: "pământul cel fără de apă se va preface în bălţi şi ţinutul cel însetat va fi izvor de apă; aşa grăieşte Domnul: Cei ce sunteţi însetaţi, mergeţi la apă; acestea zice Domnul: Veşi scoate apa cu veselie din izvoarele mântuirii şi veţi zice în ziua aceea: Lăudaţi pe Domnul, chemaţi numele Lui, daţi de ştire că înalt este numele Lui."
La Sfânta Liturghie, din noaptea Paştilor, în timp ce la strană se cântă axionul "Îngerul a strigat", se aduc preotului pâinile, dinainte pregătite, tăiate în bucăţi ca pentru anaforă, şi puse în coşuri sau în vase curate, în straturi peste care sa turnat vin curat.
După ce a rostit "Domnului să ne rugăm", va citi o rugăăciune de binecuvântare. În rugăciune este vorba despre jertfa de pe cruce a Mântuitorului nostru Iisus Hristos pentru a lua asupra Sa păcatele a toată lumea: "Mielul, Cel ce de bună voie pentru noi s-a junghiat pe cruce, luând asupra Sa păcatele a toată lumea". Pe Acesta îl rugăm "să caute spre pâinea aceasta şi să o binecuvânteze şi să o sfinţească".
De unde vine salcia şi care este povestea folosirii ei in Duminica Floriilor? Salcia face parte din familia Salicaceae şi are denumirea ştiinţifică de Salix spp. Este cunoscută peste tot prin mlădiţele sale lungi şi plecate şi prin preferinţa către zonele de pe malul apelor. De aici şi denumirile populare, de "salcie plângătoare" sau "salcie pletoasă". Creştinismul însă i-a adus şi o altă semnificaţie, odată cu patimile Mântuitorului Iisus Hristos. De aceea există datina ca în Duminica Floriilor crenguţe de salcie să fie aduse de credincioşi la biserica pentru a fi sfinţite de preoţi.
Biserica Ortodoxă de Răsărit a rânduit pentru dreptcredincioşii creştini anumite posturi. Căci postul - - zice Sfântul Ioan Gură de Aur, "potoleşte trupul, înfrânează poftele cele nesăturate, curăţeşte şi înaripează sufletul, îl înalţă." Înainte de a prezenta această rugăciune, vom face o scurtă trecere în revistă a Posturilor de durată de peste an:
1. Sfântul şi Marele Post, care se mai numeşte şi postul patruzecimii sau Postul Paştilor, este rânduit pentru curăţirea sufletului prin ajunare, rugăciune, milostenie, spovedanie şi împărtăşirea cu Sfintele Taine. El închipuieşte postul cel de patruzeci de zile al Mântuitorului. Ţine şapte săptămâni, în acest sens luând în calcul şi Săptămâna Patimilor. Stă în legătură cu Paştile, sărbătoare cu dată schimbătoare.
Membri : 7 Conţinut : 110 Număr afişări conţinut : 25161
Avem 7 vizitatori online
Colegiul de redacţie:
Editor: Preot Daniel Gligore - consilier cultural
Redactor şef: Preot Dr. Napoleon Dabu;
Redacţia:
Preot Prof. Cornel Dragoş (secretar de redacţie),
Preot Florin Iordache,
Diacon Prof. Gabriel Firuţă,
Asist. Univ. Drd. Gabriela Safta.
Colaboratori:
Dr. Ioan Gheorghe Rotaru,
prof. Alexandru Brichiuş,
pr. prof. Andrei Cănuţă,
pr. prof. Roberto-Cristian Vişan,
Roxana Dragoş,
Amalia Cornăţeanu,
Amalia Constantinescu,
Iuliana Popa.
Art designer:
ing. Bogdan Ciocîrlan.
Pagină Web:
Preot Gabriel Grecu
ISSN: 1583-2643
Adresa:
Strada Ţepeş Vodă, nr. 17;
Tel/fax: 0248/217629
CALINIC al Arhiepiscopiei Argeşului şi Muscelului
